2 sept. 2008

Ce este KINETOTERAPIA?

Kinetoterapia = terapia prin mișcare 

Kinetoterapia este o profesiune paramedicală care se ocupă cu descoperirea, evaluarea şi recuperarea unor afecţiuni având ca principal mijloc de tratament mişcarea cu scopul reintegrării cât mai rapide a individului în activitatea profesională, în societate şi familie.

Ea se adresează în principal persoanelor cu afecţiuni ale aparatului locomotor (ale oaselor, muşchilor, articulaţiilor), probleme de natură posttraumatică, degenerativă (reumatică, probleme de statică vertebrală, etc.), unor probleme ale sistemului nervos (pareze, paralizii, hemi, di, tetraplegii, parkinson,etc., probleme cauzate de stres şi suprasolicitare, etc.), unor probleme ale sistemului cardio-circulator (adaptare cardio - respiratorie la efort, post infarct, prevenirea agravării hipertensiunii arteriale  descoperite in primele faze, etc.) şi respirator precum şi în tulburări ale altor aparate şi sisteme.

Programul de kinetoterapie poate conţine:
  • Evaluarea iniţială şi evaluări pe parcurs – pentru a şti de unde se pleacă şi ce se poate obține prin recuperare;
  • Manipulări articulare manuale – pentru restabilirea unei mobilități normale articulare, astfel încât mișcarea globală să nu sufere compensări din alte articulații şi astfel să se producă noi probleme;
  • Mișcări pasive sau active conduse de kinetoterapeut pentru a fi sigur că este pusă în acţiune grupa musculară corespunzătoare în acţiune sau că mişcarea se execută pe direcţia corectă chiar dacă muşchii care ar trebui să o facă nu reuşesc să o controleze;
  • Mişcări active libere, pe uscat,  în apă sau la aparate – doar când terapeutul este sigur că pacientul poate controla corect ceea ce face – cu scopul creşterii forţei musculare, îmbunătăţirii stabilităţii articulare, educării/reeducării abilităţilor pierdute sau diminuate;
  • Masaj și tehnici complementare (reflexoterapie plantară sau a ţesutului conjunctiv, shiatsu, presopunctură, elongaţii, tracţiuni, etc.)– pot fi executate fie la începutul şedinţei pentru a pregăti segmentul, zona pentru terapie, fie pe parcurs, în pauze, pentru a relaxa tensiunile musculare sau a diminua durerile apărute.
 Programul de kinetoterapie poate fi conceput pentru grup sau individual.
Programul individualizat pe realităţile fiecărui pacient este cheia succesului. Modificarea lui în funcţie de evoluţia individuală este o necesitate. Interacţiunea directă, continuă dintre terapeut şi pacient dă posibilitatea terapeutului de a verifica continuu rezultatele obţinute precum îi dă şi pacientului un sentiment de siguranţă. De aceea terapeutul trebuie să ştie să îşi explice deciziile terapeutice şi să ceara acordul pacientului în ceea ce are de gând să facă. De asemenea trebuie să educe pacientul asupra contraindicaţiilor parţiale sau totale ale exerciţiilor fizice sau mişcărilor care îi pot produce agravarea problemelor.

Programul de kinetoterapie poate fi conceput în scop profilactic, terapeutic, sau de recuperare.
  •  Profilactic – pentru a preveni starea de boală (aerobic, pilates, fitness, etc.),  pentru a preveni agravarea unei boli cronice (discopatii, spondilita anchilozantă, reumatismul articular, scoliozele, etc.), sau pentru a menţine pe termen lung rezultatele obţinute prin terapie (după recuperare post intervenții chirurgicale, hernie de disc, după recuperarea unei proteze de sold, etc.)
  • Terapeutic – când exerciţiul fizic e folosit ca „medicament”, de administrarea lui depinzând revenirea la starea de normal în situaţii ca: hemiplegii, post fracturi, luxaţii, entorse care presupun aparat ghipsat, post intervenţii chirurgicale care presupun schimbări anatomice – proteze de şold, genunchi, umăr, ligamentoplastii, osteosinteză, etc.)
  • De recuperare – pentru refacerea, reeducarea unor funcţii pierdute sau diminuate – refacerea mobilităţii , forţei, stabilităţii şi abilităţii unei articulaţii, unui segment sau chiar corpului întreg (recuperare unui umăr blocat, recuperarea mersului, echilibrului articular sau al corpului, capacităţii de prindere a obiectelor – prehensiunii, etc.)
 Kinetoterapia este practicată de KINETOTERAPEUŢI.
KINETOTERAPEUTUL este un specialist cu studii superioare care poate urma diverse studii de supraspecializare – cursuri postuniversitare de masterat, cursuri tematice, cursuri de perfecţionare. El trebuie să îşi asume răspunderea actului terapeutic efectuat precum şi a deciziilor pe care le crede necesare pentru buna desfăşurare a activităţii de kinetoterapie. El se afla în raport de colaborare cu medicul specialist dar nu poate executa terapie fără un diagnostic medical de specialitate!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Cititi deasemeni si